Gelozie ucigătoare – Ellia Delli

Descriere

Gelozie ucigătoare

(Roman)

De fiecare dată când tălpile mele ating nisipul fin de
pe plajă, încerc să-mi găsesc liniştea sufletească. O caut
de ceva timp, nu am găsit-o şi totuşi, continui să o caut.
Sufletul mi-e zbuciumat, rănile încă deschise sângerează
în interiorul sufletului meu. După fiecare noapte plină
de insomnii şi, rareori, în momentele când mai aţipesc
cel mult două sau trei ore pe noapte, coşmarurile sunt
repercusiunile nemernicirii mele.

Mă afund într-o tristeţe şi melancolie sfâşietoare ce îmi
lasă răni adânci de fiecare dată când ating nisipul, când
aud valurile mării care se sparg la mal, de fiecare dată
când privesc răsăritul şi apusul deasupra mării. Toate
astea trebuia să le fac cu familia mea, cu soţia şi cu fiica
mea. Trebuia să-mi învăţ fetiţa să înoate, să facem castele
din nisip, să-i văd privirea blândă şi senină, să mă bucur
de zâmbetul şi râsetele ei. Să-i aud vocea şi să fredonăm
primele cântece împreună. Trebuia, dar toate au rămas
în urmă şi un nemernic ca mine nu ar fi meritat nimic
din toate acestea, aşa cum nu o meritasem nici pe soţia
mea. Era mult prea bună pentru mine. Blândă, iubitoare,
optimistă şi veselă. Pe toate acestea eu i le-am ucis. Rând pe
rând,i-am răpit fiecare speranţă, fiecare sclipire din priviri,
fiecare zâmbet, fiecare motiv de a se bucura şi dreptul de a
avea o familie frumoasă,aşa cum îşi dorea.

Nu era drept ca un ticălos ca mine să aibă toate aceste
lucruri frumoase. (…)