Descriere

Mușătești drumuri în istorie

Casa părintească
Casa părintească e cuibul bine îngrijit, e puful în care am dormit, e locul vegheat de părinții grijulii,
mama și bunicii. E cuibul în care am învățat să fac unele lucruri, e locul în care am învățat să deosebesc
binele de rău, e cuibul în care am fost hrănit, e locul în care am cunoscut dragostea părintească,
iubirea adevărată de care are nevoie fiecare pui să crească,

să-și ia zborul într-o lume mai bună, curată și sănătoasă. E locul binecuvântat de

Dumnezeu, unde începe să înmugurească lăstarul speranței, a șansei de a trăi în viață, e răsadul
pur și adevărat din care să fie un rod miezos și bogat. Casa părintească e locul unde primești
înțelepciune de la Dumnezeu, e locul de unde privești reperul și drumul spre lumină, e locul de
plecare în tainele învățatului din școală, în care se deschid noi orizonturi ale cunoașterii, despre lume
și viață. Acest unic locaș fără asemănare în lume, fiind leagăn al copilăriei, a fost și va rămâne prima
școală, unde se învață ,,cei șapte ani de acasă’’.

Casa părintească nu se uită, ea rămâne cea mai sfântă amintire din copilărie, amintirea primilor
pași, amintirea mamei, a dragostei și grijii sale nemăsurate, amintirea lucrurilor bune și curate
în viața noastră. E clipa sfântă când, după un drum lung și greu în viață,

spunem ușurați rostind cuvintele: SUNT ACASĂ!