Țara oamenilor de sticlă — Doru Enache

Descriere

ȚARA OAMENILOR DE STICLĂ

(Povești scrise în stilul unic popular, cu note umoristice.)

A fost odată, și contrar tuturor așteptărilor mai există și
astăzi, într-un colț îndepărtat al Pământului, un loc care
se numea Țara Oamenilor de Sticlă. Ținutul era arid și
stâncos, plin de pietre și bolovani, adică cum nu se poate
mai prost pentru bieții săi locuitori, care erau în mare
pericol în fiecare zi a scurtei lor vieți. Orice pas greșit le
putea fi fatal, și nu era oră din zi sau din noapte la care să
nu auzi fatidicul zgomot de sticlă spartă.
De aceea, oamenii de sticlă erau foarte nefericiți, trebuind
să-și petreacă toată viața într-o stare de permanentă grijă și
precauție, ca să nu se împiedice, să alunece, sau Doamne
ferește, să se ciocnească prea tare unul de altul. Se fereau
până și de îmbrățișări, ca nu cumva, luați de valul unei
efuziuni necontrolate, să se transforme în biete cioburi
strălucitoare.
Despre iubire, ce să mai vorbim! Cui îi ardea să se
îndrăgostească de cineva, știind că era doar o chestiune
de zile, poate chiar de ore, în care ființa iubită putea să
se facă țăndări, să fie luată pe făraș și aruncată la gunoi? (…)