Un nimeni de departe • Andrei Constantin

Descriere

Un nimeni de departe

(…) O parte din mine îşi dorea să poată uita tot ce auzise în
noaptea asta. Cealaltă era nehotărâtă. Da, informaţia în sine
a fost tulburătoare. Probabil şi datorită modului în care am
primit-o. Până la urmă, nu ţi se întâmplă chiar în fiecare zi să
fii contactat de către tine, cel de peste cincisprezece ani. Asta se
întâmplă de maxim două, trei ori la câteva luni… Ha!… Da, nu e
chiar râsul meu. În mare măsură, pentru că nu cred că voi reuşi
să dorm. Cum naiba aş putea acum să dorm liniştit, fără să ştiu ce
face idiotul ăla?… Asta ca asta, dar mai am un an de liceu. Un an
în care mă voi vedea în fiecare zi cu Diana. Cum naiba procedez?
Dacă îi spun, probabil că mă va trimite la psihologul liceului.
Dacă nu îi spun, îmi va fi imposibil să mă comport normal în
prezenţa ei, timp de un an. Plus că, dacă până la urmă aleg să îi
spun, cum dracu’ o formulez? “Auzi, vezi că peste vreo cinşpe’
ani, după ce o să ne futem ca iepurii timp de câteva luni, tu o
să începi să mă ignori complet, iar eu, s-ar putea să vin într-o
noapte peste tine, să te iau cu japca! Dar de ultima parte nu sunt
sigur, deocamdată! Te mai anunţ eu dacă mai aflu ceva! Hai, ne
auzim!”. Să-mi bag picioarele…
Până să termin gândul ăsta, ajung (…)